Adevăratul motiv pentru care am ales să investesc în călătorii, nu într-o casă

calatoriiSe pare că problema principală a generației anterioare este modul „iresponsabil” în care tinerii din generația mea au ales să își trăiască zilele. Fie că suntem numiți „mileniali egoiști” sau „tineri fără viitor”, intenția este aceeași: sublinierea incapacității noastre de a ne adapta la regulile după care ei s-au ghidat de când se știu și care le-au asigurat succesul.

Dragă Predecesorule,

Printre numeroasele discuții cu care le-am avut în RATB cu femeile de vârsta a treia ce se plimba cu troleul ca să mai testeze piața și să interacționeze cu alți oameni mistuiți de singurătate am aflat că nici ele și nici copiii sau nepoții lor (în mare parte) nu sunt fericiți. Ai să spui că nu te poți baza pe vorbele unor bătrâne, însă dacă stai să te gândești mai profund la idee, ajungi la concluzia că nimeni nu te cunoaște mai bine ca mama și dacă ai fi așa fericit sigur femeia nu ar mai predica la fiecare călător că slujba pe care o ai te obosește psihic și fizic, că timpul pe care îl petreci cu familia este mult prea mic în comparație cu cât ți-ai dori și că toate ratele și cheltuielile lunare te-au făcut să uiți să mai zâmbești.

Lăsând la o parte poveștile cu tâlc pe care le aud în mijloacele de transport, o să încerc să îți analizez puțin obiceiurile zilnice fără să le judec așa cum o faci tu cu ale mele. Ai un job sigur (deși, dacă m-ai întreba pe mine nimic nu este sigur în viața asta), lucrezi de la 9 la 6 în zilele în care nu e prea mult de muncă și ajungi acasă istovit și mult prea stresat să te bucuri de clipele cu ai tăi. Ai vrea să conduci grăbit spre casă, dar traficul infernal te împiedică pentru că toți corporatiștii au plecat de la muncă și se îndreaptă către periferie unde și-au luat case mai ieftine, dar mai mari, în rate pe câte 20 de ani.

Dacă ai decis să lași mașina acasă te-nghesui printre alte sute de oameni triști și sleiți de puteri în metroul de toate zilele și speri să se mai elibereze locuri pe la Unirii să poți să stai măcar câteva stații jos. N-am să te critic și nici n-am să te întreb care au fost criteriile după care ți-ai ales job-ul pentru că nu e în sfera mea de interes, însă aș vrea să știu totuși cu ce te face pe tine mai fericit job-ul full-time decât pe mine hoinăritul pe ici-colo.

Să nu crezi că noi, milenialii, stăm cu mâinile în sân, nici vorbă. Ne-am dat de ceasul morții încă de mici să facem cumva să muncim eficient și să câștigăm suficient încât să trăim îndestulat, însă mult sub ceea ce ai spune tu că este un venit decent. Vezi tu, pentru noi prioritatea resurselor s-a schimbat. Dacă acum ceva ani focusul principal era pe acumularea de cât mai multe proprietăți, generația mea își dorește să aibă mai mult timp. Mai mult timp să descopere și să se descopere.

Atenția noastră s-a mutat de la impresionarea celor din exterior cu mașina luată în leasing la înțelegerea emoțiilor și stărilor interioare prin care trecem. Atenția noastră este în totalitate acordată nouă și nevoilor noastre și, după cum îți poți imagina, una dintre nevoile noastre se referă la călătorii.

Călătoritul a devenit pentru mine o sursă de inspirație, de cunoaștere și împlinire. Poate ai să râzi când o să-ți spun că nici nu vreau prea curând să îmi iau o casă sau o mașină pentru că nu am un venit colosal din care să nu se simtă lipsa unei sume importante de bani pe care aș aloca-o taxei lunare către banca.

În schimb, vreau să descopăr lumea așa cum este ea. Vreau să călătoresc pe oriunde mă pot duce pașii și să-mi construiesc în interiorul meu o casă plină cu amintiri și experiențe. Vreau să inspir și să expir un aer nou, cu miresme de libertate și note de fericire. Vreau să simt că orice zi din viața mea e-o aventură și că nu trăiesc decât pentru weekend sau pentru zilele de salariu. Vreau să muncesc atât cât să mă pot mișca prin lumea asta mare și să n-alerg după iluzii materiale. Vreau să trăiesc liber și plin de vise și-aș vrea ca tu să nu-mi pui bețe-n roate. Deși crezi că visez prea mult, ai să fii surprins să afli că muncesc și 10 ore pe zi pentru visul meu și toate mi se par o clipă pentru că fac ceea ce îmi place și nu trăiesc pentru a face bani, ci pentru a-i face să circule în interesul meu.

Acestea fiind spuse, dragă predecesor eu încă te respect și-ți mulțumesc pentru cărările pe care le-ai bătătorit înainte mea și-ți doresc ca în fiecare seară când pui capul pe pernă să simți aceeași satisfacție și lipsă de griji pe care o simt eu.

Cu drag, un milenial!

Un gând despre &8222;Adevăratul motiv pentru care am ales să investesc în călătorii, nu într-o casă&8221;

  1. mirela16 zice:

    Cat de frumos ai scris! Sunt perfect de acord cu tine si nici nu vreau sa ma gandesc vreodata ce casa impozanta as fi avut daca as fi ales sa renunt la placerea de a calatori, pentru ca nu m-a pasionat niciodata sa acumulez bani pentru lucruri materiale. Bravo!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s